este frecvent întâlnită la câinii de talie mare (Setter, Ciobănesc german, Saint Bernard, Doberman, Dog german)

apare de regulă după ce animalele au mâncat şi sunt supuse efortului

durere abdomnală, salivaţie, tot ce mânâncă expulzează imediat (inclusiv apa), distensia (mărirea în volum) pe partea abdominală stângă (aspect de butoi), respiraţie rapidă, mucoase palide

este considerată urgenţă chirurgicală şi animalul trebuie imediat adus la clinica veterinară

în cazul în care trec mai mult de 5-6 ore, animalul poate deceda

apare mai ales la animalele cu diabet zaharat, cărora li s-a administrat insulină în doză mai mare

animalul prezintă la 30 min - o oră de la adminsitrarea insulinei, necoordonări în mers, letargie, crize convulsive, depresie (apatie)

într-un pahar cu puţină apă se pune zahăr sau miere, care se administrează cu o seringă pe la conisura buzelor. Se poate folosi şi glucoza sub formă de pulbere dizolvată în apă. Animalul trebuie adus apoi la medicul veterinar pentru evaluare

insolaţia este frecventă la animalele cu blană închisă la culoare care stau în soare, sau la animalele lăsate închise în maşină, în zilele călduroase de vară

animalul este apatic, se deplasează dificil, prezintă mucoasele congestionate şi respiraţie accelerată

este bine să se facă o evaluare a temperaturii corporale (prin termometrie intrarectală)

în cazul în care temperatura este peste 39.5 grade, se recomandă aplicarea unui prosop îmbibat în apă rece pe capul animalului şi în zona subaxilară

se poate introduce un supozitor cu algocalmin/piafen intrarectal (NU LA PISICĂ!)

Aceste crize convulsive pot apărea în caz de epilepsie esenţială, tumori intracraniene, accidente vasculare cerebrale, sau boli metabolice (hepatice, renale, cardio-vasculare)

se manifestă prin percepţii senzoriale alterate, halucinaţii, hipersalivaţie, pupile dilatate, contracturi clonico-tonice generalizate, emisii involuntare de urină şi de fecale

de obicei, stăpânii care au animale cu astfel de probleme, sunt instruiţi de medicul veterinar curant şi au în locuinţă fenobarbital injectabil (doza este 4mg/kg/zi) sau supozitoare cu diazepam (1mg/kg). Este bine ca una din aceste substanţe să fie administrate de către medicul de urgenţă, până când animalul este adus la clinica veterinară.

se produc în cazul animalelor care au obiceiul de a consuma de pe jos diverse substanţe şi care nu au fost corespunzător disciplinate

În cazul intoxicaţiilor cu raticide anticoagulante (varfarină), semnele clinice se manifestă prin hemoragii, inclusiv anemie, hematoame, fecale cu sânge, scurgeri nazale hemoragice (epistaxis).

În cazul intoxicaţiilor cu stricnină, se observă nervozitatea şi agitaţia animalului, după care se declanşează contracţiile musculare tetanice, mai ales la stimuli cum ar fi zgomotul, lumina sau atingerea. Aceste contracţii devin din ce în ce mai dese, moartea putând surveni prin asfixie în timpul unei crize.

In general daca ati vazut ca animalul a ingerat un toxic, este bine sa nu treaca mai mult de 30min - o oră, pana cand sa se administreze o cana de apa, in care sa se dizolve 2 linguri de sare. Se poate adminstra pentru provocarea vomei şi apă oxigenată (1-2 ml/kg), intrucat altfel toxicul se absoarbe si trece in circulatia generala.

Ulterior, medicul va aplica tratamentul adecvat, prin administrarea antidotului (vitaminaK, pentobarbital, în funcţie de toxicul ingerat), precum şi a tratamentului general de susţinere

apare mai ales la femelele tratate cu anticonceptionale si la cele care au manifestat o predispozitie de a dezvolta aşa-numitele gestaţii false

letargie, vomă, scurgeri vaginale purulente (în cazul cervixului deschis), consum exagerat de apă şi creşterea frecvenţei urinărilor, distensie abdominală (în cazul în care cervixul este închis şi conţinutul purulent se acumulează la nivelul uterului)

întrucât în majoritatea situaţiilor, este o afectiune care se tratează chirurgical (castrarea/ovariohisterectomia), se recomanda prezentarea la medicul veterinar

În unele situaţii, în care cervixul este deschis, şi la căţele de valoare reproductivă se poate încerca tratamentul conservativ cu prostaglandina, care determina evacuarea conţinutului purulent din uter, şi antibiotic

apare de regulă la femelele aflate la prima fătare sau la cele care au depăşit vârsta de 7 ani

Cauzele sunt reprezentate de regulă de volumul mare al puilor, de oboseala/inertia uterului sau de dimensiunile reduse ale vaginului si vulvei femelei

Femela prezintă scurgeri vaginale hemoragice, brun-verzui, dar nu poate expulza puiul, sau acesta ramâne înţepenit la nivelul vaginului. În situaţiile în care apare oboseala fibrei musculare uterine, femela se poate să fi expulzat o parte din pui şi să nu mai poată să elimine în condiţii normale şi restul puilor.

În majoritatea situaţiilor se recomanda un consult obstetrical şi acţionarea în consecinţa, deci sfatul medicului veterinar este imperios necesar. În cazul în care o parte a corpului puiului se află la exterior, se poate încerca lubrefierea acestuia cu vaselină şi încercarea de a-l extrage prin mişcări uşoare de rotaţie. În cazul în care extragerea nu este posibilă, se recomanda apelarea la intervenţia de cezariană, înainte ca femela să fie extenuată din cauza unui travaliu prelungit.